Un fost candidat la funcția supremă, legat de unul mai nou și actual, iar legătura asta o fac chiar ei și nicidecum nu o sugerez eu, foști și actuali candidați cărora nu mă obosesc să le scriu numele, sunt legați împreună, de ”votul masiv”. Acest vot masiv stârnește instinctul de turmă prost condusă al mulțimii, care acum s-a slobozit de aleargă prin toată țara și dărâmă totul în cale. O persoană – un vot, altfel este infracțiune, dar nu despre îndemnul ăsta la ”vot masiv” e vorba, ci despre îndemnul de a vota alături de cât mai mulți alții, ca o turmă fără să te gândești la ceea ce faci.
Voi fi scurt, căci nimeni nu prea are timp să se gândească ce să facă cu viața sa, așa că pentru a-mi demonstra punctul de vedere joc o singură carte, deși ar fi mult mai multe ce pot fi puse în joc. Mă voi referi deci foarte pe scurt la chestiunea interdicției lui George Simion în Republica Moldova și Ucraina.
Se pare că lui George Simion i s-a prelungit interdicția în Republica Moldova pentru ”activități de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică”, pentru încă 5 ani (02.02.2024 digi24.ro). Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu spune că nu știe ce decizie va lua instanța unde a fost contestată măsura, asupra statutului de persona non-grata în Republica Moldova a lui George Simion. (10.05.2025 digi24.ro).
În 2024 Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) aflate în război, precizează că autoritățile ucrainene motivează interdicția lui George Simion cu „activitățile anti-ucrainene sistematice”, care „sunt contrare intereselor naționale ale Ucrainei și încalcă suveranitatea de stat și integritatea teritorială a acesteia”. (22/11/2024 euronews.ro). Cu privire la Ucraina, politicianul Marcel Ciolacu a afirmat că din documentul transmis de autoritățile ucrainene nu ar rezulta că George Simion ar fi spion rus (15.11.2024 digi24.ro) și nici nu rezultă direct asta.
Acum, dacă ne întoarcem la binomul nostru Călin Georgescu – George Simion, găsim că în 25.11.2024, RIA Novosti, agenția de propagandă a Kremlinului scria că: ,Politicianul aliniat cu Ruxia, Călin Georgescu, conduce alegerile prezidențiale din România după ce 100% din voturile din țară au fost numărate, potrivit Comisiei Electorale Centrale.”. Păi vorba aia din bătrâni: ”Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.” a căzut cumva în desuetudine? Nu, ea va asigur că este și acum, ca și pe vremea bunicilor noștri pe deplin aplicabilă.
Bine, bine ne întrebăm noi, dar de ce sunt mai intense activitățile susnumitilor în perioada de operațiuni speciale războinice, când poate ar fi mai bine să-ți ajuți vecinul, sau măcar să nu-l încurci dacă chiar nu vrei să-l ajuți? Păi dacă activitățile sunt contrare intereselor naționale ale vecinilor tăi și limpede că nu au în vedere vreun pod de flori peste Prut, ele nu cumva ar fi favorabile dușmanilor lor? „Un prieten este cineva care are aceiași dușmani ca și tine.” spune Abraham Lincoln atunci când vorbea despre dușmani şi prietenie.
Dacă ar fi să ne orientăm după ilogica ruxă, unde afirmațiile sunt făcute pe invers, alianța ar fi o dușmănie și unirea nimic mai mult decât o separare.
img. Casele, sau alte bunuri importante, chiar dacă par aurite și mai ales dacă sunt așa, te conduc spre prăpastie.
În încheiere, fiindcă eu nu am cuvânt în fața voastră, când mergi să faci alegeri nu vota împotriva apropiaților tăi și citește ce ne spunea Mihai Eminescu despre ruxi (Timpul, 7 aprilie 1878).
”Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica ruxească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Ruxia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei.
Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur și simplu neștiința și gustul de spoliare. În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.
Căci stă oare destoinicia unei nații în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă?
Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau câștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.
Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sunt state mici care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Ruxia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Ruxia, câtu-i de mare, trage mai ușor decât mica Belgie.
De aceea ni se pare că din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor.
În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Ruxia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mâinile și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum îi mai cheamă, nu se vor fi aflând cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anul 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecând-o.
Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înțelepciune și de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sângeroase și în cuceriri.”
Mihai Eminescu (Timpul, 7 aprilie 1878)
Lasă un răspuns